Avem slănină, ceapă şi gândim că
Nu e microb, gândac sau animal,
Să supravieţuiască în palincă.
(epigramă de Valentin David)
Într-un personal, prin Ardeal. Trenul cam pustiu, coridoarele goale,
glasul roţilor de tren monoton. Un ardelean, singur într-un compartiment, şade cufundat în gânduri. Trenul opreşte într-o gară şi în compartiment intră
un pirat, cu un picior de lemn. Dă bineţe şi cade şi acesta pe gânduri. Mai trec vreo două gări. Primul ocupant
ciocăneşte discret în piciorul de lemn:
- Apăi, domnule dragă, întreabă ardeleanu’, nu vă fie cu supărare, frasin îi?
Posesorul, după un moment de chibzuială:
- Ba!
Linişte. Mai trece o gară.
- Paltin îi?
- Ba!
- Fag îi?
- Ba!
- Stejar îi?
- Ba!
- Gorun îi?
- Da.
- Apăi, dacă-i gorun, îi fain, că nu amorţăşte.
Legea lui Arhimede - varianta ardelenească:
"Un lucru cioflincat într-un tău pociomostăşte hapt atâta apă pont
cât îi tarhetu' lui."
Un ardelean, Ion, care voia să plece în Germania îl întreabă pe un
vecin de-al lui ce să facă deoarece nu ştie limba germană.
- Nu-i bai. Limba germană-i ca la noi, doar că tre' să vorbeşti mai
rar. Zis şi făcut. Ajunge Ion la Hamburg, intră într-un bar şi spune:
- Bu-nă zi-ua!
- Bu-nă - răspunde barmanul la fel de rar.
- Da-ţi-mi şi mi-e o be-re.
- Po-f-tim be-rea.
După primele înghiţituri Ion spune:
- Eu su-nt de la Tu-r-da. Tu de un-de eş-ti?
- To-t di-n Tu-r-da.
- No... dapăi, atunci, de ce vorovim nemţeşte?
----------------------------------------------------------------
Intră un ardelean într-un magazin, să cumpere un termos. Vânzătoarea îi
arată unul:
- Uite, bade, termosul ăsta e foarte bun: vara ţine ceaiul rece, iar
iarna îl ţine cald.
Ardeleanul se scărpină după ureche, nedumerit:
- Apăi de, cucoană, dacă zici că-i bun, iaca l-oi lua. Da', lămureşte-mă
şi pe mine: de unde ştie termosu' ăsta când îi vară şi când îi iarnă?
----------------------------------------------------------------
Se trezeşte Ion de dimineaţă bună că avea de crăpat lemne.No, şi se apucă Ion de crăpat, când îl vede pe Gheorghe la poartă:
- 'Mneaţa, Gheo!
- 'Mneaţa, Ioane!
- Ce faci mă, Gheo, nu vii să mă ajuţi la lemne?
- Nu pot măi, Ioane, că-s beteag rău...
- No, tulai Doamne, da' ce ai mă, Gheo?
- Boală gre'!
- Nu pot măi, Ioane, că-s beteag rău...
- No, tulai Doamne, da' ce ai mă, Gheo?
- Boală gre'!
- Da' ce boală ai măi?
- Boală venerică...
- Ioi, mă... da' cum îi boala asta?
- Pă' ştii tu măi, Gheo... mă doare în p*** de lemnele tale!
- Boală venerică...
- Ioi, mă... da' cum îi boala asta?
- Pă' ştii tu măi, Gheo... mă doare în p*** de lemnele tale!
- Văsălie, ce-o fi asta ?
Stă Vasile şi cujetă şi cujetă:
- Gheo, asta or îi ceva, or mere undeva.
-----------------------------------------------
Ion:
- No, tu cum ai ajuns acasă măi, Ghiţă?
- Şogore, am mai căzut prin şanţuri, dar am ajuns. Dară tu, Ioane?
- Numa ce meream io oblu către casă, că pe la mijlocul drumului, deodată mi s-a ridicat
asfaltu-n cap şi am dormit în picioare tătă noaptea...
------------------------------------
Un bucureştean, venit să-şi petreacă vacanţa în Ardeal, s-a întâlnit pe o uliţă cu un cioban. De cum l-a vzut, s-a şi dus cu gândul la
brânză, slană, ceapă şi... palincă. Dar, cum să-l abordeze aşa,
tam-nisam?!?... În cele din urmă îşi ia inima în dinţi şi intră în discuţie cu
omul:
- Bună ziua, baciule!
- Bună, conaşule!
- Nu vă supăraţi, da' ştiţi o adresă de unde pot cumpăra brânză de oi?
- Desigur, domnule! Încercaţi la http://www.branzadeoi.ro!...
- Bună ziua, baciule!
- Bună, conaşule!
- Nu vă supăraţi, da' ştiţi o adresă de unde pot cumpăra brânză de oi?
- Desigur, domnule! Încercaţi la http://www.branzadeoi.ro!...
Doi ardeleni:
- Mă, când aveam 20 de ani, mă sculam dimineaţa, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi, nimic.
La 30 de ani, mă sculam, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi, nimic.
La 40 de ani, mă sculam, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi, parcă-parcă, aşe, o ţârucă, începea.
La 50 de ani, mă sculam, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi şi cu greu se îndoia jumătate din ea.
Apăi la 60 de ani, dragu' meu, mă sculam, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi şi pac, se îndoia tătă, din prima!
- No, atuncea ce-oi făcut, mă?
- Atuncea mi-am dat seama că cu cât înaintez în vârstă sunt tot mai puternic.
- Mă, când aveam 20 de ani, mă sculam dimineaţa, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi, nimic.
La 30 de ani, mă sculam, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi, nimic.
La 40 de ani, mă sculam, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi, parcă-parcă, aşe, o ţârucă, începea.
La 50 de ani, mă sculam, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi şi cu greu se îndoia jumătate din ea.
Apăi la 60 de ani, dragu' meu, mă sculam, meream la baie, mă uitam în jos, ţeapănă. Puneam mâinile să o îndoi şi pac, se îndoia tătă, din prima!
- No, atuncea ce-oi făcut, mă?
- Atuncea mi-am dat seama că cu cât înaintez în vârstă sunt tot mai puternic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.